![]() |
![]() |
|||
|
![]() |
Din 1992 teatrul îsi reprofileaza întreaga activitate pe spectacole pentru copiii de gradinita , eleviii de scoala si liceu. Printre primele montari scenice amintesc: „Fetita cu chibriturile” dupa Hans Christian Andersen , „David Copperfield” dupa Ch. Dickens , „Domnisoara Ursuza” dupa romanul Iuliei Hasdeu , „Regele tarii minunate” de Heinrich von Kleist , scenariile apartinând directorului teatrului regizorul Lucian Temelie. Spectacole în care joaca actori de la Teatrul Dramatic Galati , Stela Popescu Temelie si Gheorghe V. Gheorghe, precum si tinerele Delia Ciorasteanu ; Cristina Vlad ; Mara Grunovici , absolventa a Institutului Ecologic din Bucuresti – sectia teatru , profesor Catalin Naum ; Laura Vlad si Dragos Temelie , care debuteaza în piesa „Regele tarii minunate” ca actor în rolul Cocorico , dar si compozitor , facând textul si muzica cupletelor din spectacol. Sub titlul „Un spectacol pentru toate vârstele , David Copperfield” Nina Tudosescu scrie o cronica în „Actiunea” din 22 septembrie 1992 , remarcând revenirea pe scena dupa o absenta de doi ani a redutabilei actrite Stela Popescu Temelie , care este în egala masura o excelenta Peggatt y si o pitoreasca Miss Traduv , reusind în cuplu cu debutanta Delia Ciorasteanu , interpreta personajului titular , momente de autentica emotie si vibratie”. Joi 7 octombrie 1993 în ziarul „Actiunea” , Petre Manolache are un dialog cu actrita STELA POPESCU TEMELIE : P.M. De ce va placut sa jucati teatru ? STELA: Nu joc , ci traiesc teatrul. Mi-a placut si-mi place sa fac teatru, fiindca prin diversitatea rolurilor pe care le-am realizat si le mai realizez, traiesc pe scena bucuria imensa ca pot sa-i învat pe oameni sa fie mai buni si ma bucur când le simt inimile batând cât mai aproape de mine. Lumea ar fi searbada fara trairile si magia teatrului, mai ales ca are si o mare semnificatie educativa. P.M. : Ati interpretat multe roluri pe scena Teatrului Dramatic din Galati. Astazi, stati, oarecum, mai departe de aceasta institutie. Nu va pare rau ? STELA : Am venit la Teatrul Dramatic din Galati la vârsta de 26 ani. „Scândura” aceea de la dramatic, scândura scenei mai pastreaza înca urmele pasilor mei. Sigur ca-i duc dorul si nu numai scenei si mirosului decorurilor, ci duc dorul colegilor mei, care sunt ori au fost. Nemarginirea pe unii ni i-a rapit. La Teatrul Dramatic mi-au ramas anii tineretii si rolurile care au marcat cariera mea. P.M. : Care a fost cel mai greu moment din cariera dvs.? STELA : Cariera mea a fost atât de frumoasa, încât nu pot vorbi de nici un moment greu. P.M. : Actorul Lucian Temelie, sotul dvs., a înfiintat, dupa 1989, unul din primele teatre particulare. Credeti ca veti reusi sa-l faceti sa traiasca si de aici înainte? STELA : Sotul meu, Lucian Temelie, este un animator. Este un tip care nu accepta sa fie învins. De aceea sunt convinsa ca Teatrul „Trianon” va trai si de aici înainte. P.M. : De câti ani faceti teatru ? Ati putea renunta vreodata la el ? STELA : Nu. Teatru fac de 37 de ani. Dovada ca joc si astazi cu pasiunea si daruirea de la început. Mai ales ca în teatrul sotului meu spectacolele sunt adecvate celor mici care se bucura de fiecare aparitie a noastra pe scena. P.M. : Ce le doriti spectatorilor care vin sa va vada ? STELA : Tuturor le daruiesc un gând bun pentru teatrul românesc. Le doresc sa aprecieze spectacolele de calitate si sa nu se lase pacaliti de acelea de prost-gust. P.M. : La ce întrebare ati fi vrut sa raspundeti si noua ne-a scapat ? STELA : Sa va dezvalui un secret al tuturor rolurilor jucate de mine : n-am pasit niciodata pe scena fara sa fiu întovarasita spiritual de credinta în Dumnezeu. Acum joc pentru copii si bucuria mea este mare, fiindca încerc sa le transmit, prin rolurile mele, aceasta credinta. Tot în ziarul „Actiunea” de data aceasta din 22 octombrie 1993, acelasi gazetar , Petre Manolache o întreaba pe Delia Ciorasteanu, interpreta rolului David , din piesa „David Copperfield”, care se afla la debut, cum a fost întâiul contact cu scena, cu publicul ? La care tânara interpreta a raspuns : „ A însemnat împlinirea unui vis. Publicul meu, copiii din întreaga tara ma considera un copil ca si ei. Pe lânga florile pe care le primesc la spectacole, ma încânta întrebarile lor naive: „în ce clasa esti, David” ?
|
|