Un teatru particular înseamna pe lânga arta si comert. În acest sens Liviu Rebreanu spunea : „Întreprinderile particulare de teatru, sa nu uitam, sunt totdeauna mai mult întreprinderi comerciale, în a caror conducere cuvântul casierului are cea mai mare greutate”.

Si asa este ! Dar vorba lui Nenea Iancu Caragiale „comert, comert, dar nu ori ce fel de comert” !

Liviu Rebreanu avea mare dreptate. Este foarte greu sa ti un echilibru financiar, as zice chiar imposibil, la pretul derizoriu al biletului de spectacol pe care îl avem. Cheltuielile sunt foarte mari. Decorurile, costumele, chiriile salilor de spectacole, cazarile, transporturilor, depasesc de multe ori posibilitatile noastre. Daca n-ar exista pasiunea si întelegerea actorilor as renunta la aceasta privatizare.

Într-un interviu pe care l-am dat la 16 iulie 1993 în ziarul „Actiunea” sub titlul „Aici, la Galati, am fost mereu aruncat ca o minge”, am aratat toate aceste probleme ale teatrului. Era perioada în care mi s-a spart magazia de costume si recuzita a teatrului, pe care o aveam într-o camera la Fundatia tineretului de pe strada Domneasca. O perioada în care nu puteam sa achit un împrumut de 300.000 lei facut la Bankcoop în 1992 pentru salariile restante a celor cinci angajati ai teatrului. Fara nici un sprijin din partea municipalitatii eram amenintat cu sechestrarea bunurilor din casa !

Pentru a fi pe linia de plutire am adus un organizator de spectacole profesionist, în persoana lui Mihai Olaru. Am încercat sa formez si alti organizatori dar numai unul a reusit sa se afirme în persoana unei tinere, Ramona Anton venita în teatru în anul 1992 , ea reusind printr-o sponsorizare sa salveze datoria pe care o aveam la banca. Din pacate Ramona Anton în ultimi ani a cochetat si cu scena dovedind calitati artistice, asa ca face mai mult actorie. Mai pot trece la serviciu organizarii pe Petrica Mânecuta, care avea rezultate bune, dar betia l-a eliminat din competitie si Georgeta Panainte provenita de la teatrul nostru , însa o usoara comoditate si lipsa de tenacitate, doua elemente importante în munca unui organizator, o tine într-un plan mai secundar.

 

În vara lui 1995 se realizeaza un spectacol cu piesa „Sa nu minti, sa nu furi” un scenariu facut dupa Elena Farago cuplat cu „Scufita Rosie” de Charles Perrault. Acest spectacol bucurându-se de o coregrafie bine facuta de doi profesionisti, Rodica Androne si Rusalin Vlaicu si de cântecele pe versurile lui Elena Farago, inspirat compuse de Dragos Temelie. Distributia se bucura si ea de elemente tinere si talentate: Elena Sterian de la Teatrul de Papusi Guliver Galati, Cristina Vlad, Dragos Temelie, Mara Grunovici. Cu acest spectacol am initiat o ampla actiune umanitara prin reprezentatii gratuite pentru copiii orfani si bolnavi de SIDA în orasele Galati, Brasov, Braila, Bacau, Bucuresti, Focsani si Constanta. La Galati ne-am deplasat la Spitalul de boli infectioase nr.3 , unde micutii internati au vizionat piesa „Scufita Rosie”. Actrita Stela Popescu Temelie, a împartit daruri, iar Andreea „cea mai frumoasa si isteata fetita ne-a rugat sa mai venim. Am fost sponsorizati pentru aceasta, cu produse, de câteva firme din Galati ( Coca-Cola, Vatra, Dunarom, Murgulet-Turculet). La 23 iulie 1955 s-a jucat la Leaganul de copii nr.2 din Braila, unde s-a improvizat o arena în soarele filtrat de verdeata din gradina. Artistii teatrului au cântat si dansat cu micutii spectatori. La sfârsitul spectacolului dupa ce s-au speriat de aparitia lupului din „Scufita Rosie”, au spus si ei poezii. Ziarul „Milcovul liber din 3 august 1995 semnaleaza spectacolul de binefacere prezentat de trupa Trianon la Leaganul de copii nr.2 din Focsani. La 6 august 1995 teatrul prezinta spectacolul în Poiana Soarelui din Noua-Brasov, iar pe 13 august 1995 teatrul se deplaseaza la Bucuresti, sustinând spectacolul la Spitalul Clinic N.Gh.LUPU. boli infectioase din Colentina. În urma acestei reprezentatii , trimite teatrului o scrisoare emotionanta de multumiri prin doctorul Sorin Petrea :

„Pentru copiii internati în spitalul nostru din cauza infectiei cu HIV/ SIDA, ziua de 13 august a fost o zi deosebita de celelalte. Programul de rutina – scularea de dimineata, spalatul, micul dejun, programul educativ si de joaca cu educatoarele sectiei, tratamentul cu injectii, pastile, siropuri, alifii – a fost întrerupt de ceva cu totul inedit si anume : „a venit muntele la Mahomed”. Vizita echipei de artisti ai Teatrului Trianon a adus o unda de bucurie celor aproape 50 de copii ai sectiei SIDA si personalului de îngrijire. Gestul echipei dumneavoastra ne-a aratat ca si românii se gândesc si se îngrijesc de necajitii lor, nu numai organizatiile de binefacere straine si ne da speranta ca în viitor ne vom aduce aminte sa fim cu totii mai buni. Povestea Scufitei Rosii – atât de frumos prezentata, precum si cadourile pe care le-ati oferit (biscuiti, napolitane, placinte, apa minerala, fasole verde, si vinete proaspete) au fost foarte bine primite. Somnul acestor copii va fi multa vreme ocupat de povestea Scufitei Rosii si de personajele atât de prietenoase (inclusiv lupul). Pentru toate acestea copiii nostri, parintii lor adoptivi – personalul de îngrijire si eu – va multumim”.

Dr. SORIN PETREA.

Din nefericire spectacolul nostru a fost umbrit din spusele medicului, de faptul ca în timp ce se derula frumoasa poveste a Scufitei, într-o camera alaturata a murit cu copil, fapt ce ne-a tulburat pe toti actorii…

Pentru aceasta deplasare la Bucuresti cei doi organizatori principali Mihai Olaru si Ramona Anton, au gasit un sponsor important în Bucuresti , firma BINGO , având produsul de baza „napolitana Koukou-Roukou”. În baza unui contract cu teatrul au fost sponsorii nostri timp de un an, facând în spectacol „Piticul si fluierul fermecat” de Alfred de Musset reclama firmei respective. Spectacol în care jucau Stela Popescu Temelie si Gheorghe V. Gheorghe, doi artisti de comedie ai teatrului galatean, Mara Grunovici si noile achizitii ale teatrului în urma unei selectii: Carmen Secan, Gina Lupu si Mihaela Bârliga. Compozitor Dragos Temelie, iar coregrafia Rodica Androne si Rusalin Vlaicu. Sonorizarea si efectele de lumini fiind facute de Marius Razasanu, prin trecerea lui Danut Moldovan la filiala Brasov. Delia Ciorasteanu, Cristina Vlad, Laura Vlad si Mara Grunovici plecând din teatru pentru studii sau alte institutii.

 

<<<PAGINA PRECEDENTĂ

PAGINA URMĂTOARE>>>