 |
|
|
|||
|
||||
 |
La data de 28 iunie 1991 Teatrul Nostru Liber îsi schimba numele în „TEATRUL TRIANON COMPANIA LUCIAN TEMELIE”, prin noul certificat de înmatriculare în registrul comertului sub numarul de J 17 / 734 din 1991. TEATRUL TRIANON , adica teatrul României Mari, deoarece la Trianon s-a semnat tratatul de pace prin care marile puteri au recunoscut teritoriul României între Tisa si Nistru . Pentru a respecta ideea , la Galati, avem sediul de baza unde se repeta în regia mea piesa „Arvinte si Pepelea de Vasile Alecsandri cu Lucian Temelie , Mihai Mihail , Jan Ivascu si Diana Badita , la Bucuresti se repeta piesa „Doi pe-o banca” de Alexandru Ghelman cu Emil Hossu si Catrinel Dumitrescu în regia lui Tudor Marascu. Iar la Brasov urmând sa deschidem o filiala a teatrului. Astfel Teatrul Trianon sa cuprinda prin Galati , Bucuresti si Brasov , Moldova , Muntenia si Ardealul justificând numele de Trianon ! Este teatrul României Mari ! Din nefericire filiala Brasov deschisa abia în 1995 n-a rezistat decât trei stagiuni iar relatia cu Bucurestiul pe care o aveam prin Emil Hossu a cazut si ea din motive financiare. E greu sa rezisti în arta când nu ai un sprijin material . Galatiul mai rezista astazi prin întelegerea pe care o am cu conducerea Cercului Militar , unde domnul colonel Aurel Sârbu îmi ofera posibilitatea unei scene, fiind singurul om , care total dezinteresat a întins companiei teatrale o mâna de ajutor.
Prima premiera a teatrului sub firma „Trianon” a fost „Doi pe-o banca” de Alexandru Ghelman. În saptamânalul „PARTENER””din iulie 1991 apare o cronica elogioasa semnata de Nina Todosescu din care consemnez : „Catrinel Dumitrescu si Emil Hossu fac un cuplu extraordinar de bine sudat. Amândoi joaca cu har, cu naturalete, cu aplomb, fiind convingatori pe toata durata spectacolului. Rolul regizorului Tudor Marascu este cu atât mai mare cu cât semneaza si inspiratul cadru scenografic creând prin amplasarea celor patru banci posibilitati mai mari de miscare, expresie si sugestie, iar prin introducerea balansoarului – subliniind ideea echilibrului. Cu acest prim spectacol Teatrul TRIANON a primit botezul scenei. Se pare ca e de bun augur. Îi dorim longevitate întru arta”…
Din pacate spectacolul nu s-a jucat decât de cinci ori , în câteva localitati din nordul Moldovei. Motivul ? Probabil autorul sovietic, greu de acceptat imediat dupa Decembrie 1989 si apoi lipsa spectatorilor atrasi tot mai mult de propriile afaceri. Dezinteresul lor fata de actul artistic ne-a dus la falimentarea spectacolului în care am bagat multi bani pentru regie si tâmplarie (cele patru banci masive, gen gradina publica , apoi balansoarul, si alte elemente aflate într-un parc.)
|
|