 |
|
|
|||
|
||||
 |
Stiam ca drumul unui teatru particular , unui teatru fara nici o subventie , dar care vrea sa se respecte si sa fie respectat , nu este usor. M-am întors în timp si am luat ca model primele trupe particulare de pe la mijlocul secolului al 19-lea… Trupa lui Matei Millo , a lui Fani Tardini sau Costache Caragiali care cutreerau tara cu caruta ! „Caruta cu paiate”cum sugestiv scrie o piesa de teatru cu acest titlu dramaturgul Mircea Stefanescu. Fiind si noi un teatru itinerant , cu trenul sau cu masina , cu decorul în valiza suntem o caruta cu paiate decenta si moderna. Un teatru fara sufleor , fara regizor tehnic , fara masinisti , fara cabiniera . La noi , totul pe scena „face” si „desface” Maria Sa Actorul. Daca vreti suntem un strop de culoare în peisajul teatral românesc. Astfel la putin timp de la legalizarea teatrului , am pornit de la Dunare din târg în târg spre cele patru vânturi , precum carul lui Thespis în antichitate . Am reluat un spectacol de varietati pe care l-am jucat în vara lui 1989 , intitulat „Divina comedie” în distributie având pe Tamara Buciuceanu , Hamdi Cerchez , Emil Hossu , Mihai Mihail , Lucian Temelie , Marina Scupra , Nicu Mihai si George Ulmeni. A urmat în regia artistica a lui Alexandru Dabija si scenografia lui Sica Rusescu piesa „Omul , bestia si virtutea” de Luigi Pirandello. Premiera a avut loc la 20 iunie 1990 pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor din Galati , cu o distributie de zile mari : George Constantin , Emil Hossu , Catrinel Dumitrescu , Emilia Dobrin Besoiu , Constantin Diplan , Ruxandra Sireteanu si Marius Stanescu. În ziarul „STAR” a lui Nae Cosmescu din 12 August 1990 , criticul Constantin Paraschivescu subliniaza: „optiunea pentru o piesa de Pirandello e onoranta si vorbeste de la sine despre telurile ambitioase ale acestei companii , care nu vizeaza succesul ieftin , ci având ca model gruparile teatrale românesti din perioada interbelica , îsi propune sa activeze cu artisti profesionisti de valoare din toata tara”… În ziarul local „Viata libera” din 3 iulie 1990 Katia Nanu , face o minicronica privatizata. „Galatiul a primit cadou o premiera absoluta si este onorat cu un spectacol de calitate. Regizat de Alexandru Dabija care jongleaza cu piesele comediei ca un sahist de marca , fara tusari excesive, fara stridente. Distributia demonstreaza un profesionalism care obliga la reflectie. Jocul actorilor omogen , mobil , tensionat, punctat cu minirecitaluri de arta dramatica. Compania teatrala Lucian Temelie a calcat cu dreptul . O mai asteptam”.
|
|